Istorie
Cobaiul (Cavia porcellus) este un animal care a fost folosit până în secolul XX ca animal pentru examene sau teste de laborator. El face parte din familia Caviidae și probabil este înrudit cu „Cavia tschudii”. În Europa și Asia cobaiul este ținut frecvent ca animal de casă. El provine din America de Sud, unde a fost domesticit între 5000–2000 î.Hr. În Europa a fost importat ca animal de casă prin secolul XVI, iar din Europa a fost dus de om în America de Nord. Cobaiul din America de Sud este mai mare decât cel european și nord american, fiind consumat de om. Până însecolul XX a fost consumat și în Europa.
Comportament
- Cobaii nu sunt foarte agili, pot insa sari peste obiecte mici si nu sunt prea buni cataratori.
- Cand Cobaii sunt entuziasmati vor incepe sa sara ( in engleza: popcorning ).Sunt de asemenea foarte buni inotatori.
- Vederea unui porcusor de guinea nu este la fel de buna ca a unui om dar poate zari obiecte care sunt relativ aprope foarte bine.
- Sunetele pe care le scot sunt modul lor de comunicare. Exemple de sunete:
- Expresie care in general este folosita pentru a arata excitatea.(asculta)
- Acest sunet il scoate doar un cobai fericit! Este scos deobicei cand este periat sau mangaiat.
- Sunet care arata dominarea ( asculta )
- Sunet de "avertizare" pentru pradatori ( este facut frecandusi dinti rapid )
Specii
- Mus porcellus
- Cavia cobaya
- Cavia anolaimae
- Cavia cutleri
- Cavia leucopyga
- Cavia longipilis
Vara Priveam fără de ţintă-n sus -Într-o sălbatică splendoareVedeam Ceahlăul la apus,Departe-n zări albastre dus,Un uriaş cu fruntea-n soare,De pază ţării noastre pus.Şi ca o taină călătoare,Un nor cu muntele vecinPlutea-ntr-acest imens seninŞi n-avea aripi să mai zboare!Şi tot văzduhul era plinDe cântece ciripitoare.Privirile de farmec beteMi le-am întors către pământ -Iar spicele jucau în vânt,Ca-n horă dup-un vesel cântCopilele cu blonde plete,Când saltă largul lor vestmânt.În lan erau feciori şi fete,Şi ei cântau o doină-n cor.Juca viaţa-n ochii lorŞi vântul le juca prin plete.Miei albi fugeau către izvorŞi grauri suri zburau în cete.Cât de frumoasă te-ai gătit,Naturo, tu! Ca o virginăCu umblet drag, cu chip iubit!Aş vrea să plâng de fericit,Că simt suflarea ta divină,Că pot să văd ce-ai plăsmuit!Mi-e inima de lacrimi plină,Că-n ea s-au îngropat mereuAi mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!O mare e, dar mare lină -Natură, în mormântul meu,E totul cald, că e lumină!
Doina, doiniţă!
De-aş avea o puiculiţă,
Cu flori galbene-n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!
De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!
De-aş avea o bălăioară
Naltă, veselă, uşoară,
Ca un pui de căprioară!
Face-m-aş privighetoare
De-aş cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
Doina, doinitâ!
De-aş avea o puşculiţâ
Şi trei glonp în punguliţâ
Ş-o sorioară de bărdiţă!
De-aş avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!
De-aş avea vro şapte fraţi,
Toţi ca mine de bărbaţi
Şi pe zmei încălecaţi!
Face-m-aş un vultur mare,
De-aş cânta ziua, la soare,
Doina cea de răzbunare!
Doina, doiniţă!
Şi i-aş zice: "Mândruliţă,
Mă jur p-astâ cruciuliţâ
Să te ţin ca un bădiţă!"
Şi i-aş zice: "Voinicele,
Să te-ntreci cu rândunele
Peste dealuri şi vâlcele!"
Şi le-aş zice: "Şapte fraţi,
Faceţi cruce şi juraţi
Vii în veci să nu vă daţi!"
Hai, copii, cu voinicie,
Să scăpăm biata moşie
De păgâni şi de robie!
"De Vasile Alecsandri"
Ascultaţi muzica din acest video.
Pe mine mă inspira.
